Bătălia de la Kadesh

49728a6ef9013b280be646f5d4772179

1274 î.Hr., remiză la Kadesh, bătălia celor 6.000 de care de luptă, egiptenii vs hitiţii,
prima bătălie, din istoria omenirii, încheiată cu un tratat de pace. Bătălia de la Kadesh s-a desfăşurat în luna mai a anului 1274 î.e.n., confruntare care a avut loc între forţele Imperiului egiptean, sub Ramses al II-lea şi Imperiul Hitit, condus de Muwatalli al II-lea, fiind prima, din punct de vedere istoric, căreia i se cunoaşte desfăşurarea tactică, confruntare în urma căreia s-a încheiat un tratat de pace, primul din istoria omenirii.

Victorie tactică a egiptenilor şi victorie strategică a hitiţilor

Lupta s-a dat în apropierea oraşului Kadesh, de-a lungul râului Orontes, pe actualul teritoriu al Siriei, fiind considerată ca bătălia cu cele mai multe care de luptă, implicând probabil 5.000-6.000 de astfel de arme defensive. Lupta se încheie cu o remiză, ambele tabere revendicându-şi victoria. Din punct de vedere tactic, victoria a fost a egiptenilor însă, strategic, victoria a fost a Imperiului Hitit, care se va extinde spre Sud, până la Upi.
Cauzele declanşării conflictului egipteano-hitit
Predecesorii lui Ramses al II-lea, faraonii: Tutmes al III-lea, Ramses I şi Seti I au încercat să cucerească Amurru pentru a obţine supremaţie comercială în regiunea „Semilunii Fertile”. În al patrulea an al domniei sale, Ramses al II-lea s-a îndreptat, în fruntea unei armate impresionante, ca număr şi înzestrare, spre nord, în Siria, cu scopul de a recupera Amurru în onoarea tatălui său, faraonul Seti I. Trebuie precizat faptul că, Amurru şi oraşul Kadesh se constituiau într-un teritoriu-tampon dintre Egipt şi Imperiul Hitit, după cum Regatul Mittani era un stat-tampon dintre Imperiul Hitit şi Imperiul Asirian, la aceea vreme.

122857097cSuccintă prezentare a desfăşurării bătăliei de la Kadesh
Astfel, în cel de-al 5-lea an al domniei lui Ramses al II-lea (1279-1213 î.e.n.), respectiv în mai 1274 î.e.n., s-a dat bătălia de la Kadesh, dintre Noul Regat Egiptean, condus de Rames al II-lea , în fruntea unei armate formată din 20.000 de soldați: 16.000 de infanteriști, 2.000 de care de luptă cu 4.000 de luptători, pe de o parte, iar pe de altă parte, de Imperiul Hitit, condus de Muwatalli II, aflat în fruntea unei armate de circa 50.000 de soldați: 40.000 de infanteriști, 3.700 de care de luptă cu 11.000 de luptători. Plecând din capitala sa, Pi-Ramses (la est de Delta Nilului), pentru a recuceri cetatea siriană Kadesh, Ramses al II-lea şi-a condus armata de cca. 20.000 de infanterişti şi 2.500 care de luptă, în 4 divizii (Amon, Ra, Ptah, Seth) şi o trupă de luptători Néarini (Na’arn) care au plecat din ţara «Amourrou» (cucerită de puţin timp) şi au mers separat spre Kadesh, pe drumul de coastă, prin Palestina şi Liban. A anexat Amourrou şi l-a transformat în stat vasal, regele respectiv jurându-i loialitate.

Battle-of-Kadesh-picMuwatalli, regele hitiţilor, în fruntea unei mari coaliţii, şi-a condus armata de aproximativ 30.000 infanterişti şi 3.000 de care de luptă grele, la ieşirea din Kadesh. Acesta şi-a adunat aliaţii şi s-a poziţionat, tactic, în spatele trupelor sale.
În timpul acesta, Ramses al II-lea şi-a îndreptat trupele prin Gaza şi Canaan, prin vadul râului Orontes. Pe dealurile de deasupra Kadeshului, diviziile Amon şi Ra au instalat tabăra într-un loc uşor de apărat. Muwatalli a trimis cercetaşi hitiți, deghizaţi în beduini, cu scopul de a duce în eroare pe conducătorul egiptenilor, aceștia au declarat, în timpul interogatoriului, faptul că Muwatali, neavând curajul de a-l înfrunta pe Ramses, a fugit spre Alep. În mod eronat, Ramses al II-lea, în urma informaţiilor mincinoase ale celor doi cercetaşi hitiţi, precum că Muwatalli s-ar afla departe, la Alep, a ordonat forţelor sale să-și poziționeze tabăra, cu primul corp (Amon) peste râul Orontes, pentru a captura oraşul Kadesh , împrăştiindu-şi celelalte 3 divizii pe o distanţă de 30 de kilometri. Diviza Ra era în urmă cu 2 kilometri, iar celelalte două divizii au rămas în partea de sud a râului. Realitatea era cu totul alta, complet nefavorabilă faraonului egiptean.
Muwatalli nu se afla la Alep, ci îşi strânse impresionanta armată în vegetaţia densă din jurul Kadeshului. În momentul în care soldaţii egipteni au capturat un războinic hitit, acesta le-a dezvăluit planul hitiţilor. Abia în acel moment s-a realizat faptul că poziția faraonului Ramses al II-lea era complet nefavorabilă, chiar periculoasă, acesta aflându-se singur, în faţa duşmanului, numai cu un sfert din armată ce avea să fie înconjurată de armata hitită. În acele dramatice condiţii, faraonul a trimis în aceea noapte soli care să cheme, de urgenţă, diviziile staţionate în spatele corpului aflat în faţa Kadeshului, Ptah şi Ra. Astfel, în dimineaţa zilei următoare, 2.500 de care de luptă hitite, cu câte 3 luptători în fiecare, au traversat fluviul, s-au înfipt în a doua divizie egipteană (Ra) care se deplasa şi a despărţit-o în două , iar, la rândul lor, carele egiptene, fugare au panicat soldaţii diviziei I (Amon).

Kadesh 5Carele de luptă hitite au luat cu asalt tabăra egipteană şi s-au grăbit să o jefuiască, luând prin surprindere pe apărătorii egipteni. Carele intrate în luptă aveau la bord soldaţi din Arzawa, Masa şi Pidasa, teritorii din extremitatea vestică a Imperiului Hitit. Cele 1.000 de care de luptă l-au încercuit cu repeziciune atât pe faraon, precum şi cele 2 divizii ale sale. În faţa primejdiei faraonul rămăsese singur, aşa cum îşi va aduce aminte mai târziu, amintire imortalizată pe un papirus: „Nu exista niciun ofiţer de rang înalt lângă mine, niciun conducător de car, niciun purtător de scut, infanteria şi trupele mele de care de luptă, se răspândiseră, acestea nefiind angajate în luptă.” Marele noroc al faraonului, de a nu fi ucis în luptă şi al armatei egiptene, de a nu fi masacrată, în condiţiile create pe câmpul de luptă, au fost determinate de tentaţia hitiţilor de a intra în corturile egiptenilor pentru a căuta comori şi de a-i jefui pe morţii de pe câmpul de luptă. Explicaţia comportamentului trupelor hitite, care au ratat capturarea faraonului şi masacrarea armatei egiptene este dată de neplata soldelor către armată de către regele hitit. Ei aveau doar o obligaţie faţă de rege, dar au pierdut ocazia de-al ucide pe faraon și de a distruge carele de luptă egiptene, neocupate, pentru a-i impiedica pe egipteni să contraatace.
Profitând de scurtul răgaz pe care l-a avut, la un moment dat, Ramses a trimis un ofiţer să grăbească sosirea întăririlor, care au reuşit să izgonească jefuitori, cu ajutorul trupele locale Amurru, loiale Egiptului. După aceea a lansat imediat un contraatac surpriză cu carele din garda sa şi cu cele din divizia Amon. Tot din relatările sale ulterioare putem afla faptul că:„a încălecat către victorie, pe Teba, calul său preferat şi a pornit rapid, în luptă, neînsoţit de nimeni, Maiestatea sa fiind puternic, cu inima vitează”.
De şase ori a condus ofensiva şi a stopat hitiţii. Sosirea la timp a carelor nearinilor, simţul tactic şi curajul lui Ramses al II-lea au permis egiptenilor să „răstoarne situaţia”. Întăririle egiptene, diviziile a III-a (Ptah) şi a IV-a (Seth), au permis respingerea carelor hitite, favorizate şi de faptul că infanteria hitită nici măcar nu s-a mişcat de pe poziţiile ocupate iniţial. Egiptenii au atacat fortăreaţa Kadesh, dar cetatea a rezistat. Ramses a obţinut o victorie tactică cu multe pierderi, iar hitiţii au păstrat Siria.

img-jdcp_montiel_battle_1Prevederi ale Tratatului de la Kadesh, definitivat la 1259 î.e.n.
După bătălia de la Kadesh, a început elaborarea unui tratat de pace care a fost definitivat abia în 1259 î.e.n., care coincide cu cel de-al 21-lea an domniei lui Ramses al II-lea, faraon al Egiptului. Acest pact mutual, primul mare tratat internaţional cunoscut astăzi în istoria omenirii, a fost gravat pe o mare tăbliţă de argint, statuând „fraternitatea frumoasă şi pacea frumoasă pentru eternitate”, cu clauze de neagresiune, de asistenţă mutuală, privind extrădarea refugiaţilor politici. Ramses a ordonat ca textul tratatului să fie gravat în hieroglife şi pe pereţii templului din Karnak.
Astăzi sunt atestate două versiuni: una în limba akkadiană (tăbliţele de la Hatussa / Bogaz-Köy) şi cealaltă în limba egipteană (stela gravată de la Karnak). La începutul textului de pe stela de la Karnak s-a menţionat primirea la Pi-Ramses (capitala Egiptului) a tăbliţei de argint trimise de Hattusilis al III-lea. După aceea s-a transcris traducerea egipteană a textului akkadian, la care s-a adăugat o clauză privind tratamentul umanitar aplicabil fugarilor repatriaţi şi familiilor acestora.
În prezent, „Tratatul de pace de la Kadesh”, cel mai vechi tratat de pace cunoscut în istoria omenirii, se află expus la Muzeul de Arheologie din Istanbul.
În acest context, trebuie amintit câte ceva despre Complexul de la Karnak. Karnak este numele egiptean modern atribuit complexului de temple, capele, stâlpi, grupuri statuare, precum şi alte construcţii, situate în zona Thebei (pe malul Nilului), fosta capitală a Egiptului Antic. Templul lui Amon-Ra, din Karnak, este cea mai importantă clădire a complexului şi cel mai mare edificiu cu destinaţie religioasă construit vreodată. Numele antic al cetăţii era Ipetisut („cel mai ales dintre locuri”), acesta reflectând superioritatea templului asupra altor clădiri de cult egiptene. Împreună cu toate vestigiile arheologice din Theba, complexul monumental de la Karnak a fost inclus, în 1979, pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s