Imperiul Roman – împăraţii romani de origine dacică

800px-Celio_-_ArcoCostantino_e_Colosseo_0510-01

Istoria oficială, susţinută de teorii, uneori aberante, precum şi de fel de fel de „manuale alternative de istorie a naţiei noastre”, le contestă dacismul unor mari personalităţi din spaţiul Romei Antice, din motive greu de înţeles.

27 î.e.n, instaurarea monarhiei în Roma Antică

Venirea lui Octavian Augustus a marcat perioada de început a imperiului (secolul I î.e.n.-III e.n.), după care, Diocleţian (284–305) şi Constantin cel Mare (306-377), au inaugurat monarhia absolută, de drept divin (secolele IV-V).
Imperiul Roman s-a constituit în cel mai vast şi compact imperiu al Antichităţii. Acesta s-a extins atât de mult încât Mediterana a devenit o mare interioară, iar graniţele sale însumau peste 10.000 de kilometri lungime, delimitând o suprafaţă de aproximativ 3,3 milioane de km pătraţi, un spaţiu locuit de circa 50–60 milioane locuitori, reprezentând aproape o cincime din populaţia Terrei. În timpul dinastiei Antoninilor (96–192) Imperiul Roman a atins apogeul expansiunii teritoriale şi a puterii militare.
Anul 27 î.e.n. este considerat, în mod oficial, ca fiind începutul Imperiului Roman.

Gallienus a domnit 253-268Etape ale evoluţiei Imperiului Roman
La 19 august, anul 14, Augustus a lăsat, la conducerea imperiului pe Tiberius (14–37), fiul soţiei sale, Livia Drusilla, adoptat de Octavianus.
Mai târziu, în vremea împăratului Claudius, (41-54) imperiul s-a extins şi în Britania, iar în vremea împăratului Traian (98-117) imperiul va atinge maxima întindere prin cucerirea parţială a Daciei (14-17% din teritoriu acesteia), Mesopotamiei, precum şi unele părţi din Arabia. Cucerirea parţială a Daciei a consolidat radical economia Imperiului Roman.
Theodosius I (394-395) va fi ultimul împărat care va conduce, singur întregul imperiu. După o simbolică prezentare a etapelor parcurse de monarhia Imperiului Roman, considerăm că ar fi dreaptă şi binevenită şi o prezentare a principalilor împăraţi ai Romei de origine dacă.

800px-Arch_of_constantine_threequarter_view_arpDaci, împăraţi ai Imperiului Roman
Pentru început, vom aminti, de Regalian, un strănepot al Marelui Decebal, care devenit cetăţean roman, graţie edictului „Constitutio Antoniniana” emis de împăratul Caracalla în anul 212, a putut accede, în jurul anului 260, în timpul domniei lui Gallienus ( 253-268 ), la funcţia de general în armata romană. În urma unei rebeliuni împotriva Romei, din partea trupelor pe care le conducea, Regalian a fost proclamat împărat al Imperiului. În scurta perioadă parcursă, ca împărat, Regalian bate, pentru zona dunăreană, monedă şi declanşează ofensiva împotriva sarmaţilor. După o perioadă relativ scurtă de timp, este învins de împăratul Gallienus, mai apoi fiind trădat şi asasinat de proprii soldaţi înţeleşi cu roxolani.
Alt împărat roman, de origine dacă, proclamat împărat la Mediolanum (Milano) în anul 268, de către trupele pe care le conducea, a fost şi Marcus Acilius Aureolus, cunoscut şi ca „Aureolus, ciobanul din Carpaţi”, după cum amintea Ioan Zonaras (sec. XII), cronicar şi teolog. Aureolus, cu o minte strălucită și inovator în tehnica militară, a intrat repede în atenția împăratului Gallienus care i-a oferit postul de comandant militar în armata sa. Cu toată încredera oferiă de împărat, Aureolus s-a întors împortiva binefăcătorului său, fiind implicat în asasinarea împăratului. Proclamat împărat de către trupele sale Aureolus, nu s-a bucurat prea mult de funcție deoarece a fost asasinat, în același an de către foștii săi ofițeri superiori. Datorită faptului că a fost implicat în asasinarea lui Gallienus, Aureolus a fost trecut pe lista Celor treizeci de tirani ai Imperiului.

Diocletian 284-305Despre un alt împărat roman, de origine dacică, Galerius Maximianus (292-311), care i-a urmat la domnie lui Diocletian (284-305), ne relatează Lactanius ( 250–325).
Acesta ne furnizează date inedite despre adversitatea lui Galerius faţă de Imperiul Roman. Vajnicul împărat, ajuns pe tronul Romei, intenţiona să pună Roma şi întrega Italie la plata de impozite, iar la un moment dat, era hotărât să înlocuiască denumirea de „Imperiu Roman” cu cea de „Imperiu Dacic”. Înainte de a muri, Galeriu a emis primul edict de toleranţă privitor la creştini.
Tot Lactanius, autor al lucrării „Creştinii”, aminteşte de primul împărat creştin, Constantin cel Mare. Aurelius Constantinus, născut la 27 februarie 272, la Naissus, în Serbia, este considerat ca fiind cel mai important împărat roman de origine dacă. A domnit în perioada 306 – 337, cunoscut sub numele de Contantin cel Mare, acesta a devenit primul împărat creştin din istorie, fiind considerat de Biserica Ortodoxă ca unul dintre apostolii săi. Iniţial a stabilit reşedinţa imperiului la Nicomedia, între 324-330, perioadă în care a amenajat o nouă capitală a imperiului la Byzantion, viitorul Constantinopolis. Instalat pe tronul imperial, Constantin, spoliază monumentele din forul împăratului Traian, adică patru segmente din friza de piatră au fost încastrate în Arcul său de Triumf la care s-au adăugat un număr de opt statui impunătoare de daci, care împodobeau acelaşi for, statui care vor fi fost amplasate pe acelaşi monument impunător din apropierea Coloseumului, admirate şi în prezent.

800px-ArchofconstantineAcele manifestări, exercitate în societatea unei Rome păgâne, care îşi respecta eroii, au dovedit, cu prisosinţă, obârşia dacică a împăratului dac, mândria sa de a-şi preţui obârşiile neamului său. Obârşia dacică a marelui Constantin , este „trădată” şi de sarcofagul mamei sale, confecţionat din porfir roşu egiptean, aflat la Vatican, în sala numită “Crucea grecească”, monument ornamentat cu scene de luptă, între combatanţi distingându-se figuri de daci cu cuşmele lor inconfundabile. Decesul împăratului Constantin s-a petrecut la 22 mai 337, pe când se afla în drum spre frontiera răsăriteană a imperiului, unde reizbucnise războiul cu perşii. El se afla la vila sa, Aneyron, din Nicomedia (Izmit-Turcia), fostă capitală a imperiului între 284 – 305. Botezul împăratului, pe patul de moarte, a fost celebrat în ritul arian. Constantin cel Mare a sprijinit creştinismul în imperiu pentru a respecta credinţa mamei sale, Helena, venerată de Ortodoxie.Statuia lui Constantin cel Mare din York unde a fost proclamat ca imparat ]n 306

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s