O altfel de istorie a bucătăriei

2-1-1-macassar-7-kitchen-z

Bucătăria a fost de la început un laborator și istoria bucătăriei este cumva o istorie prescurtată a surselor de încălzire căci flacăra sobei, cărbunele, petrolul și mai târziu electricitatea s-au succedat ca agenți de încălzire și, chiar dacă timpul de folosire nu a fost egal ca măsură, de secole, flacăra deschisă le-a dominat pe toate. Timp de o jumătate de secol între 1830 și 1880 a prevalat cărbunele, după 1880 și până spre 1930 a fost utilizat gazul și după, a început supremația curentului electric.

Scoasă afară din casă
Hornul sobelor inițiale era elementul arhitectural dominant al căminelor iar soba a fost centrul casei până la mijlocul secolului al XV- lea. Pe la acea vreme bucătăria a devenit o cameră separată a casei și a continuat să fie utilizată ca spațiu central. Atmosfera socială prevalentă în bucătăriile contemporane este evocată de diverși scriitori în descrierea caselor de secol XVII în care bucătăria servea adesea ca salon de mese al burghezilor, adesea și ca dormitor iar ocazional drept cameră socială. Era un loc ținut în curățenie și ordine iar cratițele și oalele din cupru lustruite, aranjate în rânduri, deveniseră piese de decor strălucitoare, redate adesea în picturile maeștrilor flamanzi.
4a

În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea statutul bucătăriei a fost redus la o simplă zonă de serviciu iar pe măsură ce revoluția industrială a luat amploare munca la domiciliu a devenit apanajul exclusiv al femeilor și a trecut pe locul secund în comparație cu activitatea bărbaților din fabrici. Prepararea mâncării a fost mutată în clădiri separate și pentru că s-a considerat că îndepărtarea sursei de foc previne incendiile în mod mai eficient dar și din cauză că mirosurile venite din bucătărie erau considerate vulgare și că nu trebuiau să ajungă cu ușurință în celelalte spații ale casei. Poate că a existat o logică în felul în care generațiile anterioare gestionau mirosurile – spre exemplu cele generate de tranșarea unei oi, și le țineau departe de sufragerie dar, în epoca Victoriană, o perioadă celebră pentru felul în care se evita experiența senzorială, mirosurile de mâncare erau considerate complet nepotrivite cu alte zone ale casei.

Exilată și totuși necesară
În acuarelele interioarelor de secol XIX, arareori se pot vedea bucătării, în timp ce dormitoarele, camerele de desen și saloanele asortate sunt extrem de detaliat ilustrate. În cazurile rare când a fost descrisă o bucătărie a fost numai ca reprezentare a locului de muncă al claselor sărace. Ornamentele acesteia au caracter utilitar sub forma oalelor lustruite din cupru sau a veselei înflorate țipător. În ciuda calității picturale a acestor accesorii camera era cotată ca fiind un umil loc de muncă mai degrabă decât unul al plăcerii.
Imaginea bucătăriei ca laborator pentru gătit a fost reabilitată de reformatoarea socială Catherine Beecher la mijlocul secolului XIX când studiile ei de eficiență au făcut ca mesele cu tăblie și dulapurile să fie unificate cumva și transformate în bancuri solide de lucru iar recunoașterea de către ea a faptului că depozitarea alimentelor și prepararea mâncării sunt două munci diferite a pus bazele bucătăriei moderne în care au fost delimitate diferite zone pentru diferite operațiuni.

farm house interior fire place

. Odată cu proliferarea dispozitivelor de prelucrare mecanizată – aragaz, mașină de spălat vase, uscător, și multe altele – bucătăria a devenit cu adevărat un laborator compartimentat.

Revenirea în casă
Desigur că și aceasta s-a schimbat iar astăzi, în majoritatea caselor bucătăria a devenit interiorul măreț, teatrul de inox unde musafirii se adună să admire echipamentul industrial strălucitor precum și talentele culinare ale gazdei. Gătitul a ajuns să fie o formă de recompensare personală și un meșteșug sofisticat reflectând mai degrabă o viziune diferită asupra tărâmului simțurilor. Dacă victorienii au făcut tot ce le-a stat în putință să-și exprime repulsia pentru mirosurile din bucătărie, în zilele noastre am ajuns să le apreciem din plin așa cum sugerează și dezvoltarea industriei aromaterapeutice care ne încurajează să utilizăm mirosurile pentru a ne aduce pacea în minți. Aromele din bucătărie au un preț de piață crescut la fel ca și produsele cosmetice unde cafeaua, ceaiul, caisele, smochinele, ghimbirul, nucșoara, vanilia și alte mirodenii asortate fac parte din parfumurile exotice și de firmă din parfumerii. Acum câțiva ani când cineva și-a pus casa în vânzare, agentul imobiliar l-a sfătuit să pună fursecuri la copt pe timpul cât eventualii clienți vizionau casa sau, cel puțin să pună la fiert, un compot de mere cu multă scorțișoară. Asemenea mirosuri îmbietoare se pare că acum sunt menite să îmbunătățească valoarea de piață și farmecul unei case, trimițând mesaje subliminale cum că respectiva casă este un cămin.

A)_Farmhouse_Kitchen_with_a_Future_-_Looking_from_former_Kitchen_toward_new_KitchenRevenirea pe locul întâi
Faptul că am devenit o cultură care celebrează atât de mult elementul senzorial are și el de-a face cu interesul nostru crescând față de domeniul electronic. Studiul design-ului și felul în care se modelează anumite lucruri ilustrează precis și frumos principiul newtonian conform căruia fiecărei acțiuni i se opune o reacție egală ca forță. Astfel, pe măsură ce învățăm să ne manevrăm pe noi înșine digital prin intermediul lumii nemateriale în spațiul cibernetic – schimburi, plăți, comunicare via Internet, etc., este natural să cultivăm mai multe experiențe fizice, tangibile, care ne solicită simțurile: văzul, mirosul, capacitatea de a ține cu mâna sau de a îmbrățișa în mod real și din adâncul ființei noastre. Bucătăria, firește, este locul ideal unde ne putem permite cu larghețe să experimentăm idila noastră cu experiența simțurilor.

kitchen oviatt prattNou recâștigata poziție centrală a bucătăriei în casele noastre și în imaginația noastră se datorează mai multor calități decât aceea de a ne trezi și măguli simțurile iar faptul că bucătăria a devenit mai mare și mai proeminentă semnalează o schimbare în atitudinea americanilor față de ritualurile domestice dar și reticența noastră de a renunța la ele în favoarea eficienței moderne. În timp ce bucătăria victoriană era o serie de încăperi cu destinație specifică dedicate cămării, depozitelor de materii prime, răcitoarelor, ustensilelor și, uneori afumători sau locuri cu saramura pentru carne, varianta modernă este mult mai restrânsă dat fiind că alimentele procesate sunt disponibile la scară mare ceea ce a determinat diminuarea spațiului. Cândva design-ul bucătăriei reflecta știința surselor de căldură dar recent, în ultimii ani a devenit salonul de prezentare a tehnologiei moderne de procesare a alimentelor la domiciliu.
Bucătăria s-a dezvoltat din nou în prezent, și datorită faptului că noi, oamenii ne-am propus să redescoperim spațiul din casele și viețile noastre prin ritualurile preparării hranei. Pentru aceasta avem nevoie de loc pentru aparatura care ne ajută să facem asta căci mâncarea procesată, șervetele și fețele de masă de plastic nu mai sunt considerate miracole ale științei moderne care să facă viețile oamenilor mai ușoare, mai vesele, mai frumoase. Mâncarea făcută industrial a devenit un semn al sărăciei nutriționale.

Frima KitchenRevenirea la scopul inițial și nu numai
Astfel, într-un moment în care orice băutură sau aliment se poate cumpăra preparată sau semipreparată, cumpărăm storcătoare de fructe pentru a stoarce portocale proaspete, râșnițe de cafea pentru a ne face propriul amestec preferat și cuptoare compacte pentru copt pâinea, extrudere pentru paste și altele. Cataloage la modă ne oferă ultimele modele de storcătoare de fructe împreună cu aparatură pentru conservare sau congelare care, pe lângă că ocupă mult loc sunt și foarte scumpe, adesea rămânând neutilizate și fiind doar efigii ale bunăstării proprietarilor casei. Când a apărut pe piață mâncarea procesată, a fost percepută ca un lux menit să elibereze gospodinele de munci nedorite din bucătărie iar acum luxul este reprezentat de avantajul de a face munca cu mâna ta chiar dacă cu ajutorul ustensilelor.
Colecțiile noastre de aparatură de uz casnic, aliniate pe polițe, rafturi și blaturi late, sugerează că este ceva alinător în ritualul muncilor casnice. Unei cunoscute de-a mea, îi face plăcere să-și coacă singură pâine, un prieten, artist, își găsește pacea împăturind rufele și lenjeria iar un chirurg pe care îl cunosc își începe duminica făcând brioșe. Mecanizarea a redus, desigur, corvezile din gospodărie dar se pare că atunci când avem posibilitatea să alegem pe care să le facem și când anume, chiar și acestea ne reconfortează. Poate că bucătăria este locul din casă unde putem găsi un oarecare echilibru care să compenseze accelerarea care se produce în alt domeniu al vieții noastre. Pentru fiecare fax sau telefon ne auto-dotăm cu extrudere de tăieței, storcătoare de fructe și legume lăsându-ne cu larghețe în voia ritualurilor de pregătire a mesei ceea ce dovedește că nu putem spune că electronicele nu și-au găsit un locșor în bucătărie
modern-kitchen-i-get-Între necesitate, tehnologie, inspirație și magie
Întradevăr, bucătăria contemporană conține și alte mărturii ale faptului că munca desfășurată aici are un efect calmant căci multe bucătării cu design modern au încorporată o masă, un computer personal, rafturi pentru cărți și arată ca un birou adevărat. Este locul de unde se plătesc facturi, de unde se fac apeluri telefonice importante, unde se fac afacerile mărunte dar vitale și cotidiene și, dacă nu ne place să coacem pâine găsim altceva de făcut care să ne mulțumească, în același spațiu. Este adevărat, încă de pe vremea când Marcel Proust urmărea cum se dizolvă fursecul în ceaiul său ca sursă de inspirație pentru ceea ce a rămas semnificativ în opera sa, mâncarea și intelectul nu mai au nevoie de separație.
Chiar dacă ne echipăm bucătăriile cu aparatură de uz casnic electronică, rămânem atașați de vechile tradiții care au modelat această cameră.
Nu este surprinzător deoarece bucătăria este ceea ce poate fi legat de posibilitățile de transformare. Aici, literal, un lucru devine un altul: creierul de vițel se translatează în cervelles au beurre noir, albușul de ou se transformă în souffle praline iar din zahăr se poate face un oraș de flori. Aici e locul unde ordinarul devine extraordinar.
Magia ca aceasta poate fi denumită miracol oriunde altundeva dar aceasta este bucătăria, un tărâm ceva mai pământesc și chiar dacă aceste transformări poate nu înmulțesc peștii și pâinea și nici nu transformă apa în vin ne ajută pe mulți dintre noi să fim mai aproape de festinul din Caana pentru că dacă suntem în stare să producem mici miracole în bucătărie zi de zi, este posibil să ne reamintim de minunile mai mari care s-ar putea produce în afara acestei camere.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s