Alexandru, regele macedonean, cuceritorul lumii – (I)

2943170126_501292d262

„Dacă n-aş fi fost Alexandru, adică un tânăr condamnat să cucerească lumea, aş fi vrut să fiu Diogene, un om liber”
Alexandu Macedon

Noaptea incendierii Templului lui Artemis

Fiul regelui Filip al II-lea al Macedoniei şi al reginei Olimpia, Megas Alexandros, s-a născut în noaptea în care Templul lui Artemis din Efes a fost incendiat, adică la 20 iulie 356 î.Hr.. Tatăl său, de-a lungul întregii copilării i-a impus o educaţie spartană, manifestând o severitate excesivă. Olimpia, mama lui Alexandru, era grecoaică din Epir, femeie aprigă, extrem de neconvenţională, cu ambiţii dinastice puternice.
Când Alexandru a împlinit treisprezece ani, tatăl său, a decis că Alexandru avea nevoie de o educaţie superioară pe lânga educaţia spartană, şi i-a căutat un tutore în persoana marelui filozof al Antichităţii, Aristotel. Confom istoricilor, Alexandru a fost un băiat deosebit, având o frumuseţe aproape feminină, şi fiind exact opusul tatălui său, Filip.
La început de epopee
Viitorul rege, a început de timpuriu să-şi construiască, în mod conştient, imaginea unui erou, caracterizat, prin: frumuseţe, îndrăzneală şi inteligenţă. Pentru a-şi consolida puterea, Alexandru şi-a construit o ascendenţă divină şi s-a dat drept urmaş, după mamă, al lui Heracles. Potrivit tradiţiei, Alexandru era prieten cu filosoful Diogene din Sinope. Vizitat de către Alexandru la „casa – butoi” unde locuia şi întrebat: „Eu, Alexandru, împărat al lumii, ce pot să-ţi dau?”, a dat un răspuns memorabil: „Nu poţi tu să-mi dai ceea ce îmi iei: dă-te la o parte din lumina soarelui!” Avea o constituţie robustă, un trup fizic bine dezvoltat, care atestă că era asemeni macedonenilor şi grecilor. Conform lui Plutarh, Alexandru a avut un temperament impulsiv, încăpăţânat, dar deschis la dialog. El pare să fi crezut că el însuşi este un zeu, sau cel puţin a încercat să se divinizeze. Mama sa, Olimpia, întotdeauna a insistat că el a fost fiul lui Zeus, confirmat de oracolul lui Amon de la Siwa. El a început să se identifice ca fiu al lui Zeus-Amon. Alexandru a adoptat elemente ale tradiţiei persane, practici pe care macedonenii le-au respins. Cu toate acestea, Alexandru a fost un conducător pragmatic, care a înţeles dificultăţile de a guverna asupra diferitelor popoare. aleksanteri_bukefdetail

Succint despre ascensiunea la tronul Macedoniei
În anul 340 î.Hr. regele Filip al II-lea i-a cerut fiului său, pe atunci în vârstă de 16 ani, să-l însoţească la asediul din Perinth (azi în Turcia), pentru a-l învăţa arta şi meseria de soldat. Apoi l-a trimis în Macedonia cu funcţia de regent, având sarcina de a menţine loialitatea poporului, în acele momente de cumpănă pentru rege. Înconjurat de consilieri experimentaţi precum Antipater, învaţă modul de funcţionare al statului şi se pregăteşte pentru a conduce o naţiune. Tânărul regent primeşte, mai întâi, la Pella, Macedonia, o solie a perşilor, care doreau să rezolve în mod pacifist problema coloniilor greceşti din Perinth şi Byzantion. Când moesii, triburi de traci ce trăiau în valea superioară a râului Strimon (Bulgaria), s-au revoltat, Alexandru a decis să pornească într-o expediţie de pedepsire a răzvrătiţilor. Această expediţie l-a transformat pe tânărul regent într-un războinic experimentat şi un idol pentru oamenii săi. Întoarcerea la Pella este triumfală. Alexandru reprezenta acum noua speranţă a poporului macedonean.
În anul 338 î.Hr. Alexandru ia parte la Bătălia de la Cheroneea, în care regele Filip al II-lea a învins alianţa dintre Atena şi Teba, instaurând astfel hegemonia regatului macedonean asupra întregii Grecii.

12603837

Alexandru a avut un rol hotărâtor în lupta finală
În anul 336 î.Hr., Filip a declarat „Război de pedepsire” Imperiului Persan şi a trimis o armată în Asia Mica. În anul în care Alexandru se întorcea din exil, Filip al II-lea, este asasinat la Aegae, într-un amfiteatru, de către Pausanias, căpitanul gărzii sale.
Alexandru a fost proclamat rege al Macedoniei de către armata macedoneană şi principalii nobili macedoneni, la vârsta de numai 20 de ani.
Reprimarea revoltelor din Grecia

Asasinarea suprinzătoare a lui Filip a lăsat Grecia în haos, iar „Liga de la Corint” era amenințată cu destrămarea. În Macedonia, Tracia, precum şi în orașele greceşti, Teba şi Atena, au izbucnit revolte. După ce a înăbușit revolta din Macedonia, recucereşte Tracia şi distruge complet Teba. Soldații macedoneni erau liberi să jefuiască toate comorile orasului. Curând, Atena şi oraşele grecești au implorat iertare. Revoltele au fost oprimate, „Liga de la Corint” s-a stabilizat, iar Alexandru a fost ales în funcţia de Comandant suprem al trupelor coaliţiei greceşti.

0DM1QERXLE1I7324S22OX1N7FDupă ce a lăsat supravegherea Greciei în seama lui Antipatros, Alexandru s-a îndreptat către Asia, în anul 335 î.Hr., debarcând la Troia. La Hellespont, în Dardanele, s-a jurat că va cuceri toată Asia cu o singură suliţă. Nu se va mai întoarce niciodată acasă. Armata persană condusă de Memnon din Rhodos, mult superioară numeric, încearcă să oprească trupele macedonene pe malul râului Granicos, în mai 334 î.Hr.. Deși au fost obligaţi să traverseze râul şi să escaladeze un mal abrupt, macedonenii i-au pus pe fugă pe perşi.
Bătălia de la Granicus s-a încheiat cu victoria macedonenilor. În timpul iernii 334-333 î.Hr. Alexandru cucereşte cetăţile Lycia, Pamfilia şi Pisidia, din sudul Asiei Mici. De aici Alexandru s-a îndreptat spre interiorul regiunii şi a ocupat capitala Frigiei – oraşul Gordion, unde legenda spune că înainte de a pleca în marea expediţie împotriva persanilor, care se va transforma într-o cucerire a lumii şi îl va face celebru, s-a dus la Pythia, pentru a-i citi oracolul. Pythia l-a refuzat, drept pentru care Alexandru a târât-o de păr către trepiedul din grota cu aburi ameţitori. Înspăimântată, preoteasa a strigat: “O, fiule, nimeni nu ţi se poate opune! Destul – răspunse tânărul – mi-ajunge această profeţie!”.
Ajuns în Frigia, acolo domnea un ţăran – Gordio, ajuns pe tron în urma unei preziceri făcută în templul lui Jupiter din capitala ţării. Când regele a murit, neavând niciun urmaş, oracolul a cerut să fie ales primul om care va fi întâlnit venind spre templu, pe un car cu boi. Norocul ajutându-l, Gordio a ajuns rege, carul lui a fost donat templului, iar nodul cu care era legat de car jugul, a fost păstrat cu sfinţenie. Nimeni nu-l putea desface, deoarece era ca o minge cu capetele înăuntru. Oracolul a spus: “cel care îl va desface, va stăpâni Asia”.
Alexandru a tăiat cu sabia faimosul nod „gordian”, asigurându-şi astfel domnia continentului.
Va urma

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s