BISERICA ARBORE – BUCOVINA

manastirea-arboreBucovina, prin relieful său bogat, alcătuit din munţi, podişuri, dealuri, câmpii, văi, râuri, păduri, faună şi floră, nu reprezintă altceva decât, o sinteză a peisajelor româneşti, variate, armonioase şi frumoase.
Numele de Bucovina a apărut pentru prima dată în timpul Imperiului Hasburgic, când, austriecii au numit-o „Die Buchenland” – „Tărâmul Pădurilor de Fag”, din zonă. („Buche” – în germană = „fag”).
Bucovina, cea mai renumită zonă a ţinutul administrativ al judeţului Suceava este amplasată în partea de nord a Moldovei, ce include şi mânăstiri de o rară frumuseţe şi cu o mare încărcătură istorică şi spirituală. Din această categorie face parte şi Mânăstirea Arbore, o biserică ortodoxă, contruită în anul 1502, în localitatea Arbore din judeţul Suceava. Ea se remarcă prin pictura murală exterioară şi are hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Prima atestare a localităţi Arbore se găseşte într-un document întocmit la 15 ianuarie 1418, la curtea domnitorului Alexandru cel Bun (1400 – 1432), specificând că, acest sat făcea parte din moşia Solcii. Satul iniţial, avea denumirea de Solca de Jos.
Numele biserici este dat după numele ctitorului său , boierul Luca Arbore, portar al Sucevei începând din 1486, aproape 40 de ani; a fost, unul dintre marii boieri ai lui Ştefan cel Mare şi Sfânt (1457-1504), sfetnic de seamă al lui Bogdan al III (1504-1517) şi tutorele politic al lui Ştefăniţă Vodă (1517-1528). Dar, diferenţele politice l-au separat de Ştefăniţă Vodă, ducând la pierderea poziţiei sale de hatman şi de portar al Sucevei, iar în 1523 a fost decapitat la porunca acestuia.
Pe data de 7 martie 1502, Luca Arbore, a cumpărat satul Solca, iar la începutul lunii următoare, a început construcţia unei curţi domneşti şi a unei biserici, ambele aflându-se pe moşia acestui sat.
Biserica a fost ridicată pe locul unui schit mai vechi şi era destinată a servi ca necropolă familiei Arbore. Lucrările au început la 2 aprilie 1502 şi au fost finalizate tot în acelaşi an, la 29 august, după cum arată şi pisania de deasupra uşii, de la intrare în lăcaş: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, în zilele binecinstitorului şi iubitorului de Hristos Domn Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei, pan Luca Arbure, pârcălabul Sucevei, fiul bătrânului Arbure, pârcălabul Neamţului, a binevoit cu bunăvoinţa sa şi cu inimă curată şi luminată şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu ajutorul domnului său, a început a zidi acest hram întru numele „Tăierii capului cinstitului şi slăvitului prooroc înaintemergător Ioan Botezătorul. Şi s-a început în anul 7010, luna aprilie 2 şi s-a sfârşit în acelaşi an, luna august 29″.

biserica Arbore insideBiserica fiind unul dintre monumentele de seamă ale Moldovei, recunoscut ca valoare şi pe plan mondial, a fost concepută într-o formă dreptunghiulară în exterior şi treflată în interior. Fiind o ctitorie boierească, ea este concepută fără turle, cu pereţi drepţi din piatră brută cu suprafeţe imense, netede, iar la bolţi s-a folosit cărămidă. Acoperişul este înalt, împărţit pe nivele şi rotunjit spre răsărit, ca urmare a curburii absidei. Sub acoperiş se află o cornişă de piatră cioplită. Absida altarului este semicirculară şi separată faţă de restul construcţiei. Pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, zidurile laterale ale construcţiei sunt prelungite în exterior, spre vest, cu aproape doi metri şi jumătate şi legate printr-un arc semicircular, iar unirea lor, la partea superioară, prin arcadă. S-a obţinut astfel, un spaţiu semideschis, ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească.
Această inovaţie unică, a nişei exterioare, de pe faţada vestică, era folosită drept clopotniţă. O astfel de nişă nu se mai găseşte decât la Reuşeni.
Intrarea în biserică se face printr-un portal în stil gotic de pe partea laterală, sudică, a construcţiei, având un chenar în formă de arc frânt, cu elemente decorative în relief, sprijinite direct pe soclu. Lumina în interior pătrunde prin cele cinci ferestre mici, înconjurate tot de un chenar decorativ în relief, din piatră profilată.
Interiorul biserici este împărţit în cele trei încăperi specifice cultului ortodox: pronaos, naos şi altar. Pronaosul este dreptunghiular şi are la partea superioară o calotă centrală sprijinită pe un sistem de arcuri etajate, patru longitudinale şi patru transversale. Între pronaos şi naos se află un zid gros de 1,60 m, străpuns de o uşă decorată cu baghete încrucişate. În grosimea pereţilor laterali ai naosului se află două nişe scobite, ceea ce conferă interiorului bisericii o falsă formă de trifoi. Calota este întâlnită şi în naos, înlocuind bolta semicilindrică. Arcadele joase, fără spirale, pantele şi sistemul de arce moldoveneşti, conferă bisericii o extindere elegantă, ce demonstrează că, este o construcţie valoroasă.

biserica Arbore picturesConform unei alte inscripţii din naos, chiar deasupra uşii, se specifică că, în anul 1541 când a fost refăcută parţial, pictura interioară a bisericii, la iniţiativa Anei, sora lui Luca Arbore, sa zugrăvit şi pereţii exteriori, de către meşterul Dragoş Coman din Iaşi, un talentat zugrav provenit din mediul laic.
Biserica Arbore şi-a câştigat faima internaţională datorită acestor picturi din interior cât şi a celor din exterior. Dar, ceea ce impresionează în mod deosebit la această pictură a bisericii, care acordă atenţie detaliilor cu influenţe din ambianţa stilului gotic şi a renaşterii italiene, este, calitatea ei decorativă, coloritul cald şi luminos, ritmul şi eleganţa extremă a siluetelor, care se mişcă, vorbesc, gesticulează. Sfinţii, nu au nimic ameninţător în ei, dovadă că, artistul a înţeles, esenţa Dumezeirii: iertarea şi iubirea.
Prin Biserica Arbore, Dragoş Coman, introduce în pictura bisericească unul dintre cele mai laice monumente de artă moldovenească. Pentru fond, pe lângă verdele întunecat, pictorul foloseşte şi albastrul de Voroneţ. Dar, în secolele XVII – XVIII, când edificiul a rămas fără acoperiş, pictura interioară a fost serios afectată. În anul 1867, a fost înălţat, în faţa bisericii, turnul-clopotniţă de piatră, cu un etaj.
O mare parte a picturii interioare se mai vede şi în prezent. Printre sfinţii zugrăviţi figurează Ioan cel Nou, iar în fruntea lor, caz unic, în iconografia bizantină, împăraţii Constantin şi Elena, consideraţi, încă, din secolul al XV-lea, printre marii protectori ai Moldovei.
În pronaos, se remarcă portretul Sfintei Macrina, dar şi figurile vii cu nimburi aurite şi în relief şi cu o vestimentaţie bogată ale participanţilor la Sinoadele ecumenice, sau Cavalcada împăratului Constantin cel Mare, scenă aflată pe peretele vestic. Sfinţii şi sfintele au nimburile în relief şi aurite, semn al opulenţei caracteristice fruntaşilor feudalităţii locale, chiar într-o perioadă permanentă de conflicte cu Poarta Otomană.
În pictura naosului se evidenţiază chipurile sfinţilor militari, iar din cea a altarului figurile ierarhilor.
Pictura exterioară a bisericii, este de o rară valoare artistică, deşi, o parte a frescelor s-a deteriorat datorită intemperiilor. Nu s-a păstrat deloc pe peretele nordic şi doar parţial pe absida altarului. Ea a rămas, cu unele deteriorări, pe faţada sudică şi integral, pe cea vestică.
Pictura exterioară cuprinde scene populate de numeroase personaje biblice, dar şi mireni, aflaţi în continuă mişcare. Inovator, pictorul propune soluţii proprii de fluidizare în gestica personajelor, evidente în scena „Judecata de Apoi”. Se observă şi influenţe ale picturii murale din ţările catolice: apărătorul de moarte, Cristofor, zugrăvit cu pruncul Iisus pe umăr, printre sfinţii martiri, în „Cinul” de pe absidă – o imagine unică şi neobişnuită pentru Moldova.
Printre scenele prezente pe faţada sudică atrag atenţia: Imnul Acatist, zugrăvit în stânga şi deasupra uşii de intrare, Asediul Constantinopolului, de la baza Imnului, Judecata de Apoi, aflată în dreapta uşii de intrare.

biserica-arbore-1261Asediul Constantinopolului nu se referă la asediul turcesc, ci la cel al perşilor, din anul 626. Pe scena asediului se află o inscripţie în limba slavonă, având următorul text: „În 6035, Împăratul Chrosroes a purces cu perşii şi cu sciţii şi cu libienii şi cu alţi rugători la idoli împotriva Constantinopolului, cu oşti, în zilele Împăratului Heraclius. Rugăciunile au stârnit împotriva lor mânia Panaghiei şi Dumnezeu a trimis asupra lor fulgere şi ploaie şi foc şi i-a înecat în mare”. Pe partea sudică a absidei altarului se află reprezentată, scena „Rugăciunea tuturor sfinţilor”, compusă în întregime din sfinţi militari.
În ilustrarea „Genezei”, Adam apare arând, iar Eva toarce; în „Ospăţul Sfântului Gheorghe”, mesenii stau aşezaţi şi au spatele întors la pridvor, poziţie străină bizantinismului, introdusă de Renaşterea italiană. Pentru fond, pe lângă verdele întunecat, pictorul foloseşte şi albastrul de Voroneţ.
Biserica Arbore servind şi de necropolă a familiei Arbore, mormântul ctitorului se află în dreapta uşii de intrare, sub un baldachin de piatră sculptată, realizat în stil gotic, după modelul baldachinului din Catedrala Wawel din Cracovia, unde se află mormântul regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei. Chivotul mormântului este considerat cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina. În nişa din interiorul baldachinului, există un tablou votiv, în care, hatmanul este alături de soţie şi doi copii. Chivotul, este decorat cu două muluri gotice şi se termină la partea superioară cu un arc în acoladă decorat cu o rozasă în mijloc. În colţurile celor două timpane ale arcului sunt două scuturi prevăzute cu stema familiei Arbore. Între scuturi, se poate citi următoarea inscripţie în limba slavonă: „Acest chivot şi l-a făcut pan Luca Arbure, pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel bătrân, pârcălab de Neamţ, în anul 7011 (1503) aprilie 29”. Lângă mormântul ctitorului, la nivelul pardoselii, se află mormântul soţiei sale, Iuliana. O altă piatră mai mică a fost pusă de hatman probabil pe mormântul unui copil al său, decedat la o vârstă fragedă.
Biserica Arbore a suferit mai multe reparaţii, consolidări şi restaurări, intervenţii care nu i-au schimbat arhitectura iniţială. Aşezământul a fost declarat monument istoric. Din anul 1993, UNESCO a inclus Biserica Arbore, împreună cu alte 6 biserici din nordul Moldovei: Humor, Moldoviţa, Pătrăuţi, Probota, Suceava – „Sf. Ioan cel Nou” şi Voroneţ, pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul „Bisericile pictate din nordul Moldovei”. img_0266

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s