Povestea celui mai frumos diamant

1078849Povestea diamantului Hope a început atunci când francezul Jean Baptiste Tavenier l-a achiziționat, cel mai probabil de la mina Kollur din Golconda, India. Forma sa era oarecum triunghiulară și era grosolan tăiat, dar chiar și așa frumusețea și claritatea sa ieșea la iveală. Culoarea i-a fost descrisă de Tavernier ca un “albastru frumos”.
Tavernier a vândut diamantul regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, în 1668, împreună cu alte diamante de diferite mărimi. Ludovic a hotărât să-l transforme și i l-a dat bijutierului Sieur Pitau ce l-a tăiat, rezultând o piatră de 67 1/8 carate. În arhivele franceze din aceea vreme găsim o descriere a diamantului drept „Blue Diamond” care fusese transformat într-o bijuterie ce era purtată la gât de către regii Franței, la ceremoniile de la curte. Ludovic al XV-lea a vrut tranformarea lui într-o bijuterie ceremonială ce ar fi trebuit să reprezinte Ordinul Lânii de Aur. În 1791 Louis al XVI-lea și Marie Antoinette au încercat să fugă din țară având bijuteria asupra lor, dar nu au reușit iar diamantul a fost predat guvernului de atunci, cu toate acestea în anul 1792 „Blue Diamond” a fost furat împreună cu bijuteriile coroanei.

8-hope-diamond

În 1812 a fost descoperit la Londra în posesia negustorului Daniel Eliason, un diamant albastru de 44 de carate. Dovezile indică faptul că „blue diamond” fusese retăiat. Următorul propietar al diamantului este colecționarul de bijuterii Henry Philip Hope, ce l-a achiziționat în 1839. Hope a înregistrat în catalogul său diamantul drept „diamantul Hope”, dar nu a spus de unde sau cu cât l-a achiziționat. După moartea sa diamantul le revine drept moștenire celor trei nepoți ai săi, care hotărăsc să-l vândă pentru a-și plăti datoriile. Astfel diamantul după mai multe vânzări ajunge în 1908 în posesia unui colecționar turc. În 1909 ajunge în posesia marelui bijutier Pierre Cartier . Acesta va încerca să revândă diamantul în America, lui Evalyn Walsh Mclean, o figură importantă a înaltei societăți americane. La bătrânețe, McLean a lăsat diamantul drept moștenire copiilor săi, cu cererea ca acesta să nu fie vândut până când copiii nu vor ajunge la vârsta de 25 de ani. Cu toate acestea, în 1949, administratorii averii sale au primit permisiunea să vândă diamantul pentru a acoperi datoriile. Astfel, diamantul Hope ajunge în posesia faimosului bijutier Harry Winston, care va accepta, în 1958, să doneze piatra Muzeului Smithsonian, unde se află și astăzi.

HopeDiamondwithLighting2

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s