Imperiul Roman – de la umilinţă la dominaţie şi strălucire în lumea antică

Rep Romana Forumul

Tout les chemins ménent à Rome, adică, Toate drumurile duc la Roma,
se amintea, în perioada de glorie a Imperiului Roman. Astfel, toate cele 29 de căi care făceau legătura atât cu provinciile cucerite cât şi cu regiunile din interiorul imperiului duceau Roma, centrul imperiului, pentru transportul trupelor, alimentelor şi a prăzilor de război.

Un început istoric, furtunos, plin de eroism, jertfe şi dorinţă de dominaţie totală
La 21 aprilie 2015 se vor împlini exact 2768 de ani de la recunoaşterea oficială a întemeierii Romei Antice, iar în urmă cu vreo 2015 ani, lumea începea, pentru o bună perioadă de timp, să fie condusă de către romani.
De la stadiul de supravieţuire modestă, pe malurile Tibrului, de la înjosiri şi dispreţ din partea populaţiilor vecine, de la o viaţă simplă şi primitivă, când cei din Roma se ocupau, în marea lor majoritate cu crescutul animalelor şi trăiau în colibe făcute din lemn, pământ şi paie, de la un adevărat haos, provocat de numeroasele războaie civile şi răscoale ale sclavilor, Imperiul Roman a ajuns o putere de necontestat, unind sub autoritatea sa zeci de culturi diferite, din Anglia până în Siria, din întunecatele păduri ale germanicilor până la însoritul ţărm nord-african, din Armenia până în Spania.
Conform aprecierilor multor istorici, unul din patru locuitori ai acelor timpuri se supunea legilor impuse de Roma.

roma_antica_01

Imperiul Roman controla toate statele elenizate de la Marea Mediterană, ca şi regiunile celtice din nordul Europei. Ultimul împărat de la Roma a fost detronat în 476, dar pe atunci, regiunile din estul imperiului erau administrate de un al doilea împărat, ce se afla la Constantinopol. Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) a continuat să existe, deşi îşi micşora încet-încet teritoriul, până la dispariţia sa efectivă, în primăvara anului 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de otomani.
Termenul utilizat, în mod convenţional, pentru Imperiul Roman, se referă la statul roman după reorganizarea sa din ultimele trei decade î.Hr., sub Octavian Caesar Augustus.
Augustus Octavian Caesar (n. 23 septembrie 63 î.Hr., Roma — d. 19 august 14 d.Hr., Nola), cunoscut anterior drept Octavian, a fost primul împărat roman.
Deşi a păstrat structura Republicii Romane, a condus imperiul ca un dictator, timp de 40 de ani. A încheiat un secol de războaie civile şi a adus o eră de pace, prosperitate şi măreţie imperială. Este cunoscut de istorici cu titlul de Augustus, acordat de Senat în anul 27 î.Hr..
Deşi Roma deţinea un imperiu cu mult înainte de autocraţia lui Octavian Augustus, statul pre-augustian este denumit, în mod convenţional, ca Republica Romană.

Despre Republica Romană, punct de plecare spre apariţia Imperiului Roman
„Res publica romana”, adică „Lucrurile publice ale Romei” este denumirea sub care este cunoscută de istorie, forma de organizare ca stat, a Romei Antice, precum şi a teritoriilor cucerite, cuprinsă între abolirea Regatului Romei (510 î.Hr.) şi până la numirea lui Cezar ca dictator pe viaţă în anul 44 î.Hr. (anul asasinării sale în Senatul Roman), după unii istorici, sau până în anul 27 î.Hr., anul în care Senatul Roman i-a acordat lui Octavian titlul de Augustus.AurelianOraşul Roma era situat pe malurile fluviului Tibru, foarte aproape de coasta de vest a Peninsulei Italice, la graniţa dintre teritoriul în care era vorbită limba latină, la sud şi cel în care se vorbea limba etruscă, la nord.
Dintre principalele instituţii ale Republicii Romane se pot aminti:
Adunările romane care erau alcătuite din cetăţenii ce aveau ca rol să voteze legile propuse de Senat şi de magistraţi, să aleagă magistraţii, acestea având atribuţii administrative, juridice şi religioase. Deciziile erau luate prin vot, iar calcularea rezultatelor se întocmeau în funcţie de curii sau centurii. Problemele erau dezbătute în adunări contiones. Existau mai multe tipuri de adunări cetăţeneşti (în latină Comitia), iar toate deciziile erau votate.
Existau, la vremea aceea trei tipuri de adunări: comiţiile curiate, comiţiile tribute şi comiţiile centuriate, ce reprezentau trei modalități de adunare a poporului în funcţie de criterii.
Sistemul electoral era censitar, iar voturile erau numărate de fiecare curie, centurie sau trib. Cel mai bine recunoscut vot era cel al comiţiilor centuriate de pe Câmpul lui Marte. Votau întâi prima clasa cenzitară (80 centurii de pedestraşi) şi cele 18 centurii de călăreţi, urmând celelalte clase.
Din cele 193 de centurii, călăreţii şi prima clasa cenzitară aveau 98 de voturi, astfel balanța votului era mereu înclinată spre prima centurie.
Prima şi cea mai importantă instituţie a Republicii Romane era Senatul Roman.
Era principalul organism de conducere a statului. Conform istoricului Polybius, Senatul dispunea de visteria statului, putea trimite soli în afara Italiei, rezolva dispute.
Conform tradiţiei, Senatul a fost fondat de Romulus. În Senat existau două partide neoficiale: optimaţii şi popularii.

big_412d7b6c232046d781e3fd2b075f3f36f58143a2Senatul a avut o importanță majoră, iar prestigiul său s-a consolidat datorită participării instituţionale a patricienilor bogaţi, aparţinând aristocraţiei, şi a plebeilor.
În epoca republicană, acest organism era compus din 300 de membri, foşti magistraţi.
În timpul dictaturilor lui Sulla şi Cezar, numărul senatorilor a crescut de la 600 la 900. Sub Augustus, numărul va fi fixat, definitiv, la 600 senatori.
Pentru ca un om să ajungă senator trebuia să fie cetăţean roman, să aibă statutul juridic de om liber, vârsta de minim 46 de ani şi onorabilitate. Treptat, vârstă legală va scădea la 30 de ani în Republica Romană târzie.
Magistrații care deţineau „imperium” (responsabilitate) – consulii, pretorii, magisteri equitum, interrex şi tribunii plebei – puteau convoca senatul. Şedințele senatoriale se desfăşurau într-un „templum”, un loc desemnat de magistraţii care convocau senatul, fie în Curia Calabra pe Capitoliu, fie în Comitium.
Atribuţiile Senatului erau decizionale, pregăteau şedinţele comiţiilor, soluţionau crimele grave şi împărţeau jurisdicţia publică la Roma şi în provincii.
Prin ”senatus-consulta”, senatul dispunea de putere legislativă. Pe plan extern, Senatul primea ambasadele străine, iar pe plan informal, influenţau votul comiţiilor.
Tribunatul plebei, ca magistratură anuală şi colegială, era o metodă de control din partea plebeior asupra consulatului. Erau aleşi anual, dintre plebei şi erau colegiali, de către comiţiile tribute, având atribuţii şi drepturi.
Persoana acestora era sacrosanctă şi inviolabilă la Roma, dispuneau de dreptul de „intercessio”, să se opună unei decizii ce contravenea intereselor plebei, aveau drept de veto şi „ius coercitionis”, dreptul de a apăra în instanţa orice plebeu. Existau şi dezavantaje: puterea temporală anuală şi limitată doar în cadrul Romei, precum şi anularea competenţelor lor în timpul unei dictaturi. Iniţial numărul acestora a fost de doi, după care s-a ridicat la cinci, iar în secolul V î.Hr, la un număr de zece.Masa-la-romaniItalia era la început ocupată de populaţii numeroase indoeuropene, iar relaţiile dintre acestea şi Roma au presupus contacte militare sau stabilirea unor alianțe. Nevoia de a ocupa zone agricole, ogoare şi păşuni, accesul la sare şi resurse metalifere, i-a determinat pe romani să conducă campanii împotriva samniţilor, etruscilor, celţilor, galilor şi coloniilor greceşti.
Roma se afla în coaliţia latină, membră cu drepturi şi obligaţii egale cu ale celorlalte cetăţi. Aflată în permanent conflict militar cu mulţi dintre vecinii săi, Roma se impune, de-a lungul timpului, în urma a numeroase confruntări armate, că hegemon al acestei Ligi, afirmându-şi irevocabil dominaţia asupra altor populaţii vecine din Latium.
După o perioadă deosebit de zbuciumată a Romei Republicane, a fost necesară venirea lui Augustus Octavianus Gaius, care a determinat apariţia, reorganizarea, consolidarea şi menţinerea, pentru o îndelungată perioadă de timp, a unei existenţe de exepţie a unui viitor Imperiu Roman.
După moartea primului împărat, Octavianus, au urmat perioade pigmentate de crime, de jafuri în lupta pentru acapararea puterii la conducerea imperiului.
Pe plan extern a persistat starea de dominare totală a zeci de popoare, de influenţare, pentru totdeauna a zeci de culturi şi civilizaţii aflate sub legislaţia Imperiului Roman.
Pe de altă parte este recunoscut faptul că niciun alt imperiu, din istoria omenirii, nu s-a bucurat de o mai bună administrare şi de o mai constructivă prezenţă a legiunilor romane, autoare al trainicelor construcţii de drumuri, poduri, viaducte, oraşe, cetăţi şi forturi de apărare, terme, răspândite pe întreaga suprafaţă a Imperiului Roman, care a atins apogeul în timpul împăratului Traian, după cucerirea a numai 17% din teritoriul vitejilor daci, la nord de Danubiu.Primul imparat al Imperiului RomanOctavianus Augustus, un împărat predestinat Imperiului Roman?
Despre ascensiunea lui Octavianus Gaius, nepotul marelui Iulius Cezar, se poate vorbi când Republica Romană (509 – 31 î.Hr.) a ajuns la finalul său. Atunci, în acele momente foarte tulburi, Gaius Octavius, nepot al lui Iulius Cezar, şi-a consolidat poziţia prin înfrângerea rivalului său, Marc Antoniu, în bătălia de la Actium.
Octavian a declanşat un amplu proces de restructurare a tuturor instituţiilor statului, fiind conştient că anii de război civil au lăsat Roma într-o stare de anarhie şi că societatea romană nu era încă pregătită să accepte controlul total al unui despot.
Bun tactician, Octavianus a ştiut să câştige simpatia tuturor. Mai întâi, a desfiinţat armatele sale şi a organizat alegeri, în urma cărora a fost ales în funcţia de consul. În anul 27 î.Hr. a returnat, în mod oficial, puterea Senatului Romei, şi s-a oferit să renunţe şi la supremaţia militară peste Egipt, dar, Senatul nu numai că i-a refuzat oferta, dar i-a dat şi controlul asupra Spaniei, Galiei şi Siriei. Puţin mai târziu, Senatul i-a dat şi titlul de Augustus (cel venerat). Augustus ştia că puterea necesară dictaturii absolute nu putea deriva din funcţia de consul.
În anul 23 î.Hr. a renunţat la această funcţie, în favoarea altor două puteri. În primul rând, i-a fost garantată funcţia de tribun, care îi permitea să convoace Senatul după voinţa sa şi să-i stabilească agenda de lucru. De vreme ce funcția de tribun era asociată, în mod tradiţional, cu plebeii, aceasta i-a consolidat poziţia pentru mai târziu.
În al doilea rând, a primit o nouă competenţă, similară unei puteri imperiale, care îi oferea autoritate supremă în toate problemele legate de guvernarea teritorială.
Se spune că, în anul 23 î.Hr., Augustus şi-a asumat funcţia de împărat al Romei.
Totuşi, privitor la acest lucru, el folosea adesea titlul civil „Princeps”, sau „Primul Cetățean”.
Ca împărat, Augustus a reorganizat, radical, structurile publice ale imperiului. De la începutul consolidării irevocabile a statutului de Princeps, de către Senat, Octavianus Augustus a stabilit sisteme monetare şi impozite standardizate; a creat o structură pentru serviciul militar civil, ce consta din cavaleri şi oameni liberi (foşti sclavi). S-a îngrijit de beneficiile de pensionare pentru soldaţi.
Octavian Augustus era un maestru al propagandei şi un adevărat mecena pentru scriitorii romani, Horaţiu, Titus Livius şi, în special, Virgil, tot el fiind acela care l-a exilat la Pontul Euxin pe marele poet latin, Ovidius.
Acest mecenat i-a permis să-şi consolideze poziţia, până la sfârşitul celor 40 de ani de domnie, prin intermediul poeziei şi a prozei, prezentate în amfiteatrele din Roma imperială. Cantareti in Roma AnticaFolosirea jocurilor şi a ceremoniilor, special pentru a se celebra pe el însuşi şi familia sa, a condus la creşterea popularităţii sale.
Augustus a fondat, primul grup de pompieri din lume şi a creat o forţă de poliţie regulată pentru Roma.
Numărul viitor al revistei Diamant va prezenta Imperiul Roman, în perioada sa de glorie, unde vor fi prezentaţi şi împăraţii de sorgimnte traco-dacică, recunoscuţi de o lume întreagă.

Autor Ștefan Nicolae

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s