Paradisul verde cuprins de linişte, mister şi măreţie – taigaua canadiană

FmJdBt1

Pădurea de conifere cunoscută şi sub numele de taiga sau pădurea boreală, este cel mai întins habitat terestru din lume, ocupând o fâşie lată de aproximativ 1.300 km în emisfera nordică. Arborii veşnic verzi de pe această arie intinsă cresc acolo unde este prea frig pentru pădurile de foioase şi prea cald pentru tundră.

Fâşia de conifere din zona boreală
Pădurile de conifere care apar natural se află numai în emisfera nordică deoarece continentele sudice nu se extind îndeajuns de departe spre sud, Polul Sud. Pădurile din Noua Zeelanda, Tasmania şi sudul Americii Latine sunt păduri tropicale temperate, care includ şi conifere.
Pentru ca o pădure sau un ţinut împădurit să fie considerat pădure de conifere, trebuie să conţină această esenţă în proporţie de cel puţin 80%, ori acest lucru nu se întâmplă în zona australă a planetei noastre.
Pădurea boreală, este unul din cele mai mari biomuri, ocupând aproximativ 21 milioane de ha, adică aproximativ 16% din suprafața Terrei. Aceasta este situată în nordul (şi parţial centrul) Europei, Asiei şi al Americii de Nord, exact la sud de biomul tundrei. Oraşe mari, cum ar fi Toronto şi Quebec (Canada), Oslo (Norvegia), Stockholm (Suedia), Helsinki (Finlanda) şi Moscova (Rusia) se află la extremitatea sudică a acestui biotop.
Taigaua formează o zona aproape continuă din Eurasia şi până pe continentul nord-american, zonă cuprinsă între limitele sudice ale tundrei şi cele nordice ale pădurilor de foioase, cu aproximaţie, între 750 şi 450 latitudine nordică.
Pădurea de conifere se dezvoltă în condiţiile unui climat continental excesiv, cu geruri puternice și zăpezi de lunga durata iarna şi cu veri relativ calde.
Vegetaţia este elementul specific şi se evidenţiază predominant de un număr limitat de specii de conifere: pinul (pinus), bradul (abies), molidul (picea excelsa), laricele (larix), precum şi de o serie de specii de pomi cu frunza căzătoare ca plopul (populus) și mesteacănul (betula verrucosa).
Se găsesc mesteceni, anini şi sălcii dar și şi zone nedrenate pe care se întind fâşii uriaşe de mlaştini. Ecosistemele şi solurile din această regiune păstrează o cantitate însemnată, din totalul de carbon al planetei, o formă inactivă, nedescompus sau doar parţial descompus. Efectul de seră sau schimbările făcute de om pot declanşa sau chiar accelera activarea acestor depozite, ducând, în final, la eliberarea unei cantităţi suplimentare de carbon în atmosferă sub formă de dioxid de carbon.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Precipitaţiile, predominante sub forma de zapadă, variază între 400 – 700 mm/an. Durata stratului de zăpadă persistă, de regulă, între 7-8 luni în Iakutia şi 5-6 luni în nordul provinciei Quebec.
La limita sudică a pădurii boreale, la contactul cu pădurile de foioase, anotimpul rece durează peste 6 luni (unele specii de conifere putând suporta geruri de până la -520C), iar la limita nordică anotimul rece durează peste 8 luni.
În medie, durata sezonului de vegetaţie este scurtă, de numai 3 – 5 luni/an.
Coniferele sunt bine adaptate la condiţiile ostile din nord, unde timp de şase până la nouă luni din an temperatura se situează sub 6°C. Ramurile acestora sunt orientate în jos, permiţând zăpezii, să cadă fără a provoca daune structurii arborilor. Frunzele lor s-au transformat în ace sau solzi şi sunt impregnate cu răşină pentru a împiedica îngheţarea celulelor.

Burete puturos 2

Majoritatea coniferelor rezistă la vânturi puternice datorită fibrelor spongioase din constituţia vaselor lemnoase, fapt ce le permite să se îndoaie fără a se rupe în timpul marilor vijelii. Această trăsătură este vizibilă în cazul arborelui de sequoia uriaş şi al arborelui de sequoia roșu, care au scoarţa rezistentă la incendii. Acest lucru este extrem de util, deoarece incendiile cuprind, în mod regulat, pădurile de conifere făcând adevărate ravagii asupra fondului forestier. De asemenea scoarţă rezistentă la incendii au şi pinul alb şi pinul mare.

Padurea boreală renaşte, din propria-i cenuşă
Nu toţi arborii sunt protejați împotriva incendiilor. Trebuie remarcat faptul că unii arbori, deşi sunt distruşi, pot profita de pe urma unui incendiu. De exemplu, Pinus attenuata (pinul cu noduri) are conurile care pot fi deschise numai la foc. Atunci când conurile, vechi de până la 30 de ani, în timpul unui incendiu sunt incălzite, seminţele sar afară, cad pe sol urmând să germineze în rămăşiţele bogate în carbon rezultate de la incendiu. Noile răsaduri, cresc repede şi acoperă stratul de culoare închisă al solului. Astfel în timp ce copacii, de la care au provenit conurile sunt distruşi, puieţii lor răsar din cenuşa formată.
Exista o serie întreagă de plante care apar, în mod spontan, din patul de ace de pini, precum crucea voinicului cu florile sale albastre sau degetarul, în special în poieni, precum şi la marginea pădurilor.

Artic cucuvea

De asemenea, petice de muşchi acoperă uneori suprafețe întinse de pământ, iar ferigile însoţesc trunchiurile copacilor căzuţi.
Ramurile mai joase şi lemnul în descompunere al pinilor nu găzduiesc numai ferigi, muşchi şi alge, ci şi plante cu flori, precum afinul şi curpenul alpin.
Umiditatea pădurii de conifere determină şi apariţia ciupercilor precum buretele puturos, al cărui miros neplăcut inundă majoritatea pădurilor de pini.
Ciuperca conopidă se găseşte, de asemenea, în mod frecvent, în solul acestor păduri de conifere. O altă plantă de pădure, interesantă, care are formă ciudată este cuibul galben sau pipa olandezului, cu florile sale viu colorate.
Deoarece coniferele sunt mereu verzi, ele sunt capabile să continue fotosinteza şi creşterea pe tot parcursul anului, folosind puţina energie luminoasă disponibilă. Acest lucru le conferă un avantaj fundamental, comparativ cu foiasele.
Biodiversitatea arborilor este mai redusă, de regulă, la pădurile de răşinoase europene, numărul genurilor este mic, iar speciile corespunzătoare sunt puţin numeroase. În scumb, pădurile de conifere nord-americane şi cele asiatice prezintă o biodiversitate mult mai mare, cu numeroase specii din genurile Pinus, Picea, Abies.

Pădurea de baldachin, o junglă a nordului
Această formă de biodiversitate este situată în cel mai sudic punct al taigalei şi conţine cel mai mare număr de specii de conifere, o varietate a faunei şi florei, are cele mai calde soluri, cu o productivitate mare, şi cel mai lung sezon de productivitate.
În vestul Americii de Nord curenţii Pacificului încălzesc climatul determinând devierea pădurii înspre Alaska şi teritoriul Yukon din Canada.

Caribu 1Faciesuri… cu tabieturi diferite
Faciesul cuprinde totalitatea particularităţilor mineralogice şi paleontologice ale unui depozit sedimentar ce caracterizează condiţiile fizico-geografice de depunere ale acestuia.
Localizarea geografică şi compoziţia floristică permit individualizarea a două faciesuri, care au determinat caracteristicile pădurii boreale nord-americane şi ale pădurii boreale eurasiatice (taigaua).
Pădurea boreală nord-americană caracterizează condițiile fizico-geografice de depunere ale faciesului. Aceasta ocupă teritorii întinse în Labrador şi Alaska, în centrul continentului nord-american, în jurul Marilor Lacuri, precum şi pe cele două litoraluri: atlantic şi pacific.
Întinderea mare a acestor păduri de conifere, heterogenitatea condiţiilor de relief şi sol, explică diversitatea floristică mai mare faţă de cele similare eurasiatice.
Teritoriile enumerate mai sus prezintă anumite particularităţi şi anume, la limita cu tundra vegetează molidul alb şi lariţa americană; în Alaska pădurea este alcătuită din molid, chiparos de Alaska şi pin; în America de Nord, în regiunile montane de vest, pădurile de conifere sunt formate din Picea marina, Picea glauca, Abies lasiocarpa, Abies concolor, Pinus ponderosa, Pinus monticula, Larix occidentalis, şi Tsuga heterophyla; în munții Apalași pădurile de conifere sunt formate din diverse specii de Picea la care se adaugă Abies fraseri, Thuja occidentalis, iar spre sud predomina diverse specii de Pinus. Pădurile din est, care se prelungesc spre vest, până aproape de Munţii Stâncoşi sunt alcătuite din molizi, pini şi brazi de balsam.
Un facies particular al pădurilor de conifere din America de Nord, care, în prezent, nu are corespondent pe niciun alt continent, îl reprezintă pădurile litorale ale Pacificului, denumite şi păduri de coastă, desfăşurate la altitudini ce pornesc de la nivelul oceanului şi până la 1500 m altitudine. Acestea se întind din partea de sud a regiunii Alaska până în California, pe o lungime de aproximativ 3680 km, având o lăţime care porneşte de la câţiva kilometri la 500 kilometri.
Specificitatea acestora, în raport cu celelalte păduri de conifere, este dată de natura climatului oceanic, foarte umed cu 1.000-3.000 mm precipitaţii/an, distribuite neuniform, cu veri relativ uscate şi răcoroase, ierni blânde şi mai umede, cu influență majoră asupra duratei de vegetaţie. Din punctul de vedere floristic, această zonă se caracterizează printr-o biodiversitate redusă, compensată de un grad ridicat de endemicitate, conferit de specii ca: Tsuga heterophylla, , Pseudotsuga taxifolia, relicvele terţiare Sequoia sempervirens și S. gigantean. Local apare bradul (Abies grandis, A. amabilis). În cuaternar, astfel de păduri se găseau şi pe ţărmul vestic al Europei, dar glaciaţiunea a contribuit la distrugerea lor.

afinul canadian 2Concluzionând, putem spune că taigaua este o pădure care cuprinde aproape în exclusivitate conifere, majoritatea florei fiind alcătuită din brazi, pini, laricea și molizi.
În extremitățile sale sudice pot fi întâlnite şi foioase, precum plopul, mesteacănul şi arinul, alături de muşchi şi licheni.
Aceste păduri pline de o linişte suspectă, de basm, conţin o faună deosebită, formată din animale rezistente la condiţiile climatice excesive. Dintre acestea puterm aminti: cerbul, elanul, ursul, râsul, lupul, veveriţa, vulpea, iepurele, vulturul, bufnița, gâsca, corbul, a căror amintire au dat atât de mult farmec poveştilor vânătoreşti.
Nu ne rămâne decăt să respectăm şi să apărăm aceste mirifice meleaguri care au grijă de Planeta Albastră.

Autor Ștefan Nicolae

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s