Stiaţi că şi coincidenţele sunt fenomene paranormale?

IMG_8108

Nu există un om care, dacă, rememorează atent şi corect unele amintiri, să nu recunoască existenţa în viaţa sa a câtorva coincidenţe majore legate de evenimete semnificative sau care au consecinţe însemnate.

Coincidenţele se deosebesc de premoniţii care sunt doar gânduri sau imagini răzleţe, pe care, unele persoane le au (sau pretind că le-au avut) despre evenimente care au sau vor avea loc.
Coincidenţele cuprind evenimete aparent nelegate, a căror semnificaţie nu poate şi sesizată, decât după ce au avut loc, iar interpretarea este strict individuală!
Exemple de cazuri de coincidenţe:
Una din enigmele medicinei este „moartea din leagăn”; coşmarul tinerilor părinţi disturşi.
În anul 1945 (eu eram o copilă) în cartierul nostru s-a întâmplat o mare tragedie. Vecinii noştrii erau fericiţi că li se născuseră două gemene, Sanda şi Gabriela, dar ele s-au stins în acelaşi mod la data de 1 iulie a aceluiaşi an. Fetiţele tocmai împliniseră vârsta de patru luni şi dormeau în camera alăturată părinţilor. Tânăra mamă a găsit-o mai întâi moartă pe Gabriela în pătuţul ei. Disperată s-a îndreptat spre pătuţul unde dormea Sanda, parcă avea o presimţire. Venise şi soţul şi o groază de nedescris i-a cuprins pe amândoi. Când au găsit-o pe prima fiică fără suflare, s-au gândit imediat „Dumnezeule, nu cumva şi cealaltă?”… Dar şi ea era moartă. Misterul a fost cu atât mai mare cu cât ora la care cele două gemene au decedat, a fost aceeaşi.
Cine nu a auzit de actorul Anthony Hopkins. În memoriile sale publicate în ziare a relatat cea mai uluitoare coincidenţă din viaţa sa. La începutul carierei sale a fost încântat că primise un rol principal, o ecranizare după romanul lui George Feifer, dar înaintre de a semna contractul, actorul s-a dus la Londra cu gândul de a cumpăra romanul, însă nu l-a găsit în nicio librărie.
În timp ce aştepta un taxi, a găsit o carte pe o bancă din parc, uitată de cineva şi a constatat cu uimire că, era chiar romanul pe care îl căutase cu disperare. Doi ani mai târziu, în timp ce filma în Viena, a primit vizita autorului George Feifer, care i-a povestit că nu deţinea nici măcar o copie a romanului (pe care îl ecraniza).
Romanul pe care-l avusese (şi conţinea semnătura sa) fusese pierdut în Londra, de un prieten căruia Feifer îi împrumutase cartea. Hopkins l-a întrebat pe autor dacă romanul pe care îl are cu el îi aparţinea, iar Feifer a constatat stupefiat că era chiar cartea lui.
Patricia, o prietenă de-a mea, mi-a povestit ceva extraordinar şi în decursul povestirii mi-am dat seama că este vorba de o coincidenţă.
Patricia a primit, cu zece ani în urmă, o înştiinţare care a stupefiat-o. Scria în înştiinţare că are o datorie foarte mare de bani în afacerile ei cu imobiliare, pentru o manoperă făcută la Cluj. Ea nepunând piciorul în viaţa ei în oraşul Cluj. În urma clasificării situaţiei a reieşit că o altă Patricia Condescu a fost cea care a beneficiat de lucrarea respectivă şi, deci, era datoare cu suma aceea mare de bani.
Dar ce coincidenţă! Ambele aveau acelaşi nume de fată, Patricia Condescu, ambele se născuseră la data de 5 mai 1960, tatăl ambelor femei se numea Tănase, ambele se căsătoriseră cu militari, ambele erau contabile şi aveau doi copii de aceeaşi vârstă.
Dar cea mai ciudată coincidenţă mi-a povestit-o un tânăr, Andrei, pe când eram într-o excursie cu un grup.
Când avea numai 4 ani s-a pierdut de mama lui pe plajă, în Constanţa. S-a jucat în apa mică până în momentul în care un curent mai puternic l-a luat în larg. Cu siguranţă că s-ar fi înecat dacă o femeie nu l-ar fi scos din mare şi nu i-ar fi acordat primul ajutor pe plajă. Salvatoarea a refuzat orice recompensă, urându-i noroc băieţelului, după care a plecat.
După nouă ani, tânărul Andrei, acum înotător desăvârşit, a auzit un strigăt disperat: „Ajutor! Soţul meu se îneacă!” striga o femeie. Andrei a observat că un bărbat, bine făcut, căzuse dintr-o barcă şi se străduia din răsputeri să se menţină deasupra valurilor. Andrei a vâslit cu barca penumatică până la locul respectiv, l-a prins pe bărbat de încheietură şi l-a menţinut la suprafaţa apei, până ce o altă barcă s-a apropiat şi l-a ajutat să scoată victima din mare.
La spital, femeia l-a sărutat recunoscătoare pe băiat, spunându-i: „Mă numesc Florenţa Ionescu şi nu ştiu cum să-ţi mulţumesc că mi l-ai salvat pe Robi.
Lui Andrei nici măcar nu-i trecea prin minte cine era această Florenţa, până în momentul în care la o adunare a Asociaţiei pentru prevenirea înecului şi salvarea celor ce se înecau, a reieşit întreaga poveste. Ea a povestit cum a salvat un băieţel, iar Andrei a relatat cum a salvat viaţa soţului acelei femei, care se numea Florenţa, şi cu nouă ani în urmă îl salvase de la înec pe micuţul Andrei pe aceeaşi plajă.
Andrei crede că această coincidenţă nu poate fi decât un fenomen paranormal.

Autor Marcela Dumitrescu

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s