Vestimentaţia din alte timpuri

Egipt 7

De-a lungul istoriei cunoscute nouă, oamenii au fost interesaţi de purtatul “vestimentaţiei cotidiene” sau “de ocazii”, problemă care a constituit, atât pentru bărbaţi, cât mai ales pentru femei, mii de ani la rând, una din preocupările importante, alături de cea a procurării şi pregătirii hranei

Ce se poate spune despre modă
Fiecare cultură în parte avea o anumită conduită şi un model, de urmat în ceea ce priveşte îmbrăcămintea, pe care membrii comunităţii urmăreau să-l atingă.
Din dorinţa bărbaţilor şi femeilor de a atinge un ideal în frumuseţe, de a fii mulţumiţi de aspectul lor dar şi de a fi admirați de cei din jur, s-a născut conceptul de modă.
Numeroşi specialiştii în istoria culturii universale au emis ipoteza că primele manifestări din domeniul modei ar fi apărut la curtea faraonilor egipteni, fapt legat direct de opulenţa ce se instalase aici, principalul beneficiar fiind faraonul şi suita sa care trebuiau să impresioneze supuşii, care îşi venerau stăpânii până la deificare.
O altă părere, apărută mai târziu, susţinea ideea că începuturile modei s-ar afla în condiţiile prielnice de dezvoltare economică a Europei, din secolele XIV şi XV, care a condus la dezvoltarea artei şi culturii.

golden-elizabethan-dress

Deși oamenii, mai ales femeile, au fost interesați de haine și moda de mii de ani, industria respectiva a început să capete forma abia în jurul anilor 1850, înainte de această dată, hainele erau confecţionate de mâna meseriaşilor, a croitorilor, după această dată începându-se a se dezvolta industria, în acest domeniu.
Să urmărim, foarte succinct, care erau cele mai interesante şi mai exotice aspecte ale purtatului vestimentaţiei în perioada Antichităţii.

Purtatul hainelor în antichitate
Este interesant să aflăm că, în vremuri foarte îndepărtate, oamenii nu purtau, ceea ce numim noi astăzi, “haine” cu scopul de a-şi apăra şi ascunde o parte a părţilor ruşinoase, ci pentru a oferi protecţie corpului împotriva frigului. O altă funcţie a vestimentaţiei era legată de protecţia împotriva farmecelor, dar vestimentaţia se mai utiliza și ca un mijloc de a împodobi, cît mai exotic, corpul uman, după gustul şi talentul fiecăruia. Aflăm de la înaintaşii noştri că primul material folosit pentru haine era un material obţinut din fire de bumbac, cânepă şi cele obţinute din scoarţa unor copaci. Aceste fibre erau în totalitate vegetale.
Mai târziu, mult mai târziu au început, prin neolitic, să fie utilizaze fibrele animale, care se puteau obţine de către acele civilizaţii umane, care începuse să domesticească şi să îmbunătăţească soiul unor animale aflate pe lângă casele acestora. Cu această ocazie au apărut războaiele de ţesut.

Vestimentaţia în arşiţa Egiptului Antic
Pentru această perioadă istorică şi aşezare geografică, trebuie să arătăm faptul că egiptenii, cu o milenară istorie î.Hr. purtau una sau două piese mari de îmbrăcăminte, înfăşurate pe corp, în diferite moduri. Astfel, atât femeile, cât şi bărbaţii, purtau tunici cusute pe măsura corpului lor, care semănau, mai mult cu un tricou lung, care ajungea până la genunchi (pentru bărbaţi) sau până la glezne (pentru femei).

Grecia 5

Această configuraşie le crea o siguranţă, un confort deosebit în mişcările cotidiene şi o bună protecţie impotriva razelor trimise cu atâta generozitate de către RA.
A doua piesă consta dintr-o tunică, confecţionată din fibre de in albite.
De obicei, pe cap, egiptenii nu purtau vreun acoperământ, iar numai rareori aveu un fel de sandale în picioare, confecţionate din pielea animalelor sacrificate.
Căldura cotidiană a zonelor locuite de către egipteni a favorizat, de obicei, îmbrăcămintea confecţionată din fibre vegetale, predominant pânzeturi, iar în timpurile cuceririi romane, ocazional se purta şi pânzele din fibre de bumbac, care, de regulă era importat din India.
Lâna era foarte rar folosită şi aceasta doar de egiptenii bogaţi. Se pare că, în perioada mileniului II î.Hr. începuse să se comercializeze şi să se utilizeze mătasea, urme ale acestui material fiind găsite şi în mormitele egiptene.
Pieile animalelor, în special cele de leopard, erau uneori purtate de preoţii şi călugării egipteni, în rolul lor de slujitori direcţi ai zeilor.
Alteori, regii şi reginele purtau îmbrăcăminte decorativă la care foloseau penele anumitor păsări.

La curtea Frantei

În Cetatea Eternă
Specific, din totdeauna, pentru Roma Antică a fost toga, o mantie de şase metri lungime, ce înfăşura corpul şi era, în general, purtată peste o tunică. De obicei, toga era din lână, iar tunica de sub ea era confecţionată dintr-o pânză vegetală, foarte comodă şi răcoroasă, vara.
După perioada secolului al II-lea î.Hr. toga a fost o piesă de îmbrăcăminte purtată, exclusiv de bărbaţi, mai mult, numai cetăţenilor romani li se permitea să poarte o asemenea vestimentaţie.
Toga, care semăna mai mult cu o haină de tip rochie, se purta de către un popor din nordul peninsulei Italice, şi anume de către etrusci.
Purtatul sandalelor la romani era, mult mai frecvent decât la vechii egipteni.

Modele de îmbrăcăminte în vechea Eladă
Îmbrăcămintea grecilor antici se putea reduce la trei modele, şi anume: tunica, mantia şi hlamida. Acestea constau dintr-o bucată de stofă, drapată, dreptunghiulară, strânsă cu o centură în dreptul taliei și având o agrafă sau un nod în dreptul umărului.
Hainele oamenilor cu rang înalt se deosebeau foarte puţin de cele ale celor care nu se deosebeau cu mult faţă de cei mai săraci, fără vreun rang anume. Eventual, aceste deosebiri erau punctuate doar prin câteva broderii sau prin calitatea mai bună a materialului sau prin coloritul deosebit al acestora.
Cel mai adesea, pentru confecţionarea hainelor se folosea lâna, iar pentru cei mai săraci, era utilizat părul de capră. De asemenea, hainele femeilor se deosebeau de cele ale bărbaţilor prin calitatea lor mult mai fină, prin transparenţa ţesăturlor, culorilor mai vii utilizate şi printr-un aranjament pe corp mai cochet.
Atât bărbaţii cât şi femeile purtau sandale, dar majoritatea populaţiei nu folosea încălţăminte. În cazul în care porneau la un drum mai lung şi mai dificil de parcurs, atunci preferau un fel de ghete.
Ca accesorii, vom întâlni umbrele, evantaie, poşete, sutiene, pieptene, oglinzi, panglici, peruci, depilatoare, parfumuri şi coloranţi.
În privinţa accesoriilor, trebuie să recunoaştem existenţa unei palete mult mai largi şi mai rafinate utilizate de egiptence, mai ales de cele bogate. Pentru acele timpuri şi zone geografice şi-a făcut prezenţa imemoriabilă, Orientul cu care Egiptul făcea un comerţ tradiţional şi foarte intens cu asemenea produse şi mai ales cu cele cosmetice.

Vestimentaţia Evului Mediu
La începuturi, vestimentaţia din apusul Europei a impus preluarea unor elemente din obiceiurile şi vestimentaţia popoarelor ce locuiseră şi care încă mai locuiau în acele teritorii: galii şi romanii. Astfel, pe acele meleaguri, un om obişnuit era îmbrăcat cu pantaloni din pânză groasă, ciorapi groşi de lână, bluză, manta şi pălărie.
Femeile, la rândul lor, purtau rochii lungi, confecţionate din materiale groase.
În partea de răsărit a defunctului Imperiu Roman, modelul bizantin a fost adoptat aproape de toate popoarele vecine, exeptând musulmanii.
Se putea observa faptul că nobilii şi oamenii bogaţi purtau haine ţesute din materiale mai fine: pânze subţiri, stofe, mătase, iar în picioare purtau cizme.
Femeile îşi ascundeau întotdeauna părul sub o bonetă, iar după o anumită perioadă de timp, au apărut şi pieptănăturile sofisticate, care dădeau un aer de eleganţă şi rafinament. Dezvoltarea comerţului cu Orientul a declanşat apariţia unor obiceiuri de a folosi tot felul de cosmetice, de a utiliza tot felul de aranjamente, inclusiv la adoptarea evantaiului din China.

MEM 2

Pe teritoriul Ţărilor Române, oamenii simpli, se îmbrăcau cu haine confecţionate de aceştia din in, cânepă, lână şi piele. În picioare purtau, ca încălţăminte, saboţi din lemn sau umblau desculţi.
Nobili au adoptat la început moda bizantină, ca după aceea să se orienteze tot mai mult spre cea apuseană, spre sfârşitul Evului Mediu.
Hainele nobililor erau elegante, făcute din materiale mult mai scumpe (mătase, stofă subţire) şi purtau ghete din piele grosă sau cizme înalte.
De la 1400, femeile începuseră să poarte pălării înalte, numite „hennin”, care semănau cu turlele de biserică.
În Bizanţ se purta tunică, era moda bărbaţilor, aceasta era lungă dar şi largă, ornamentată cu dungi verticale de diferite culori, la fel ca mantia, purtată peste tunică.

Curiozităţi impuse modei acelor timpuri
De multe ori, moda a fost un mijloc foarte eficient pentru a ascunde privirilor celor din jur, a unei serii de imperfecţiuni, ale corpului uman, imperfeţiuni moştenite sau dobândite de persoane simandicoase de la curţile regilor, sau chiar al acestor rasfăţaţi ai sorţii.
De fapt istoria ne arată ca hainele erau create special pentru a ascunde defectele celor care le purtau. Astfel soţia regelui Frantei, Filip al III-lea, a inventat gulerul înalt pentru a ascunde gâtul foarte lung pe care îl avea. Un alt exemplu este dat de croitorii regelui Henric al II-lea, care avea guşă, şi pentru acest motiv aceştia au creat la curtea regală moda gulerelor ample.
Peruca a devenit un accesoriu absolut obligatoriu, de la rege până la ultimul lacheu, în secolul al XIV, la curtea regelui Ludovic al XIV-lea, care avea nodule pe cap care trebuiau ascunse privirilor indiscrete.
Fenomenul “modei” capătă, în zilele noastre, o amploare, fără precedent. Acesta, a ajuns să fie elementul care dictează încălţămintea, îmbrăcămintea, accesoriile, culoarea unghiilor şi a părului, parfumurile şi fardurile utilizate de femei. Într-o societate de consum accelerat, care merge spre nicăieri, cum a devenit, în ultima vreme, având un mijloc de informare cvasi-total, instantaneu, global, moda a devenit un obiectiv obligatoriu, indiferent de poziţia socială a individului, indiferent de nivelul de pregătire, pentru aceasta inverstindu-se, de multe ori mai mult decât pentru o casă.Trebuie să ne dea de gândit şi faptul că această preocupare a devenit, din ce în ce mai obsesivă, la vârste deosebit de mici, fenomen ce poate afecta mentalul preocupărilor celor ce trebuie pregătiţi pentru viaţă. Rămâne încă de văzut care sunt părţile bune, creative ale acestui fenomen şi care sunt cele care sunt mai puţin creative.
S-a ajuns să se spună că dacă nu eşti în ton cu moda nu exişti, lucru care se pare că este oarecum eronat și exagerat.

Autor Ștefan Nicolae

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s